Cum să scapi de frica “drobului de sare”

O odă plină de dragoste închinată micilor pesimişti din noi.

O persoană care vede mereu doar „drobul de sare“ poate fi numită orice om care vede lumea într-un con de luminină întunecată, care vede doar partea goala a paharului său şi care se aşteaptă doar la ce este mai rău.

O setare negativă a viziunii asupra lumii aduce pesimiştilor (lat.: pessimum = ceea ce este cel mai rău/mai obscur) multă nelinişte în viaţă. Se ştie deja că optimiştii au mult mai simplu în viaţă, deoarece ei iau viaţa mai greu în serios. Ei se aşteaptă la bine şi privesc cu pozitivism în viitor. Acest comportament pozitiv, necomplicat şi uşor de întreţinut, este mult mai bine acceptat de semeni şi astfel optimiştii sunt mereu mult mai preţuiţi în societate decât eternii sceptici. Pesimişti au din contră mult mai greu în viaţă şi societate, deoarece ei sunt prin comportamentul lor doar „toleraţi“, aşteptându-se din partea lor măcar un grad decent de încredere. Însă pentru că viaţa nu este doar „neagră“ sau doar „albă“, ambele viziuni asupra lumii sunt oarecum justificate.

Aşa-zisul „pesimism dispoziţional“, acea tendinţă de a aştepta mereu ceva rău, nu este în niciun caz negativ. El poate avea o influenţă bună asupra sănătăţii şi a stării de bine în general, atâta timp cât nu aduce probleme în viaţa de zi cu zi.

Am adunat aici, special pentru voi, o serie de argumente care să explice de ce pesimismul este chiar important, până la un anumit grad. Deci un atuu pentru cei care zugrăvesc viaţa în „negru“:

1. Pesimiştii trăiesc mai mult, au demonstrat studiile. Se bănuieşte că acest fapt are de-a face chiar cu această atenţie exacerbată cu care merg prin viaţă aceşti oameni cu înclinaţii negative. Cine simte frică, cu siguranţă va aveam grijă mai multă de siguranţa sa.
2. Pesimiştii au relaţii mai stabile. Un dram de pesimism face ca perechiile cu probleme în relaţie să devină active şi să încerce să le rezolve, în timp ce optimişti mai bine le amână, sperând într-o rezolvare de la sine. Pesimismul conduce însă şi la empatie – cine s-a simţit rău şi trăit în frică mai des, poate să-şi înţeleagă partenerul mult mai bine. Acest lucru încurajează încrederea şi consolidează relaţia.
3. Pesimismul încurajează productivitatea. Cine îţi face griji pentru ceva, acesta va explora doar ceea ce este important pentru el. Ceea ce înseamnă că se poate produce şi o schimbare în bine. Cine gândeşte în stil „pesimist defensiv“ şi îşi imaginează că ceva poate merge anapoda, poate să ia din timp măsuri preventive şi să ştie să le şi aplice dacă e cazul. Cine este pregătit deja pentru „worst case“ (adica la ceea ce este mai rău), este pregătit pentru orice şi poate obţine mereu mai mult.
4. Pesimismul ajută şi împotriva fricii. Cine îşi imaginează că ceva nu va merge bine, poate să se concentreze şi în găsirea unei soluţii salvatoare şi astfel să reacţioneze mult mai bine în condiţii de teamă, decât persoanele care refuză sentimentele de frică.
5. Pesimiştii sunt cei mai buni „cartofori“. Oricine se apropie de jocurile de noroc cu o atitudine pesimistă, învață de asemenea să se oprească odată cu rezultatele proaste și își pierde entuziasmul de a investi mai departe în aşa ceva. Astfel, pesimismul salvează deseori de la frivolitate.
6. Pesimiştii plănuiesc mai bine. Ei nu subestimează situațiile și sunt pregătiți pentru dificultăți. Ei planifică cum să facă față greutăţilor și, adeseori, nu au doar un plan B, ci și un plan C, D sau E. Pesimiştii pot analiza mult mai de bine și îşi dezvoltă capacitatea de rezolvare a problemelor.
7. Pesimiştii sunt mai deschisi spre fericire. Sună contradictoriu, mai ales când ne gândim că pesimistul așteaptă să vină asupra sa doar ceea ce este negativ. Îndoielile sunt uneori foarte inconfortabile, dar cu cât acestea se resimt mai mult, cu atât atunci când are loc o răsturnare de situaţie favorabilă, aceasta nu este doar pozitiv percepută, întrucât ea reuşeşte să creeze sentimente de fericire extrem de puternice.

În pesimism există de multe ori mai multă motivaţie decât în optimism. Cine îşi face griji, îşi provoacă în interior o presiune constantă asupra sieşi. Acest sentiment nu este atât de plăcut, însă exact din acestă cauză motivează pentru a schimba ceva în acestă situaţie.

Optimistul ia viaţa mai uşor poate, dar pentru aceasta el vede tot mai greu necesitatea de a lupta şi pentru lucra pentru fericirea personală. Cine a văzut măcar o dată „drobul de sare“, ştie deja ce trebuie să evite, de ce are nevoie şi cum poate obţine cel mai repede ceea ce doreşte. O stare de pesimism acută poate însă să ne inhibeze şi să ne lase să picăm uşor pradă fricii.  Pesimismul sănătos, adică într-o măsură decentă, poate să ne ajute să ţinem balanţa vieţii într-un echilibru armonios.

Atât pesimistul, cât şi optimistul nu au mereu dreptate, pentru că viaţa nu este nici total „neagră“, dar nici total „albă“. În fiecare dintre noi există potenţial pentru a dezvolta ambele tendinţe şi probabil că menirea noastră este să permitem pesimismului să existe în noi, atât încât să reuşim să ne facem norocul cu mâna proprie, dar şi optimismului pentru ca atunci când suntem dezamăgiţi să putem continua şi să luptăm pentru o stare mai bună. În sfârşit, este totuşi bine ca optimismul şi pesimistul să-şi dea mâna, pentru că între alb şi negru există un număr.